Nu stiu...in ultimul timp simt ca trec printr-un necunoscut.Prin ceva ce nu poate fi explicat,sau poate nu stiu eu sa il explic.E o senzatie de vis,de frica dar care totusi imi place.Simt nevoia sa risc,sa alerg,sa tip,sa rad pana nu mai pot dar nu fac nimic din toate astea.
Ma simt frustrata.Nu stiu...am impresia ca pot mai mult,ca am nevoie de mai mult.Am nevoie de niste prieteni carora sa le pese mai mult de mine,care sa ma sune mai des si sa nu uite de mine in nici un moment din viata.Adica m-am saturat de toate fazele gen :'am uitat sa te chem pe afara,scuze,credeam ca oricum nu poti'...ce naiba sunt eu?un pachet vechi?o jucarie de care uiti cand apar altele noi?Nu.Nu pot sa accept sa fiu uitata,nu atat timp cat EXIST.Sometimes am impresia ca unele persoane doar profita de mine,ma suna doar cand au nevoie,sau doar cand nu au cui sa se planga.Eu trebuie sa le ascult problemele tutror si toti imi cer sfaturi dar cand am si eu nevoie de ceva nu mi se poate oferi.Parca de la o vreme nu mai exista prieteni.Sau poate cer eu prea mult?E prea multa nepasare si am ajuns sa ma supar si enervez din orice.Vorba aia 'trec prin diferite stari fara sa imi pese de urmari'.
Ma doare cand vad atatia tigani in scoala mea.Adica eram azi la sc si coborasem la sport si niste jegoase(tigani,desigur) se iau de mine si cateva colege...citat de prostie "iaute fa ce proaste,cum sunt imbracate si cu barcile alea in picioare'...da...oare pot sa cer mai mult?Hmm...deci e plin de tigani imputiti care se iau de tine pt simplul fapt ca nu ai 132137917 de lanturi,inele si cercei cat casa de aur cu diamante de 6 tone,pantofi de lac luciosi si rochii de satra.Vreau la liceu!Nu mai suport.Ce i-as bate pe tiganii astia prosti,dar pe urma tot mie mi se scade nota la purtare ca mai nou nimanui nu ii pasa cine e de vina,se multumesc invinovatind pe toata lumea ca asa e mai simplu.Iarasi o chestie pe care nu o inteleg.De exemplu mie nu imi plac lucrurile simple,nu imi place o viata simpla,chiar nu imi place.E extrem de stupid...
Deci ramasesem la frustarti.Am inceput si sa urasc,da urasc prefacutii,oamenii cu masti colorate,oamenii care ascund sentimente.De ce plm(pe care nu o am ,dar o imprumut)iti e greu sa recunosti 'da te plac,da te iubesc,da te mint,da regret'...de unde atata orgoliu?Avem cu totii pretentii ca ceilalti sa ne bage in seama,sa ne iubeasca si sa ne ajute dar noi cand e vorba sa ajutam ne doare in cur.
Si mai am un motiv pt care scriu aceasta postare.Am un mesaj pentru cineva,cineva de care imi pasa,cineva la care tin neconditionat si vreau sa ii spun asta :'sa stii ca regret orice greseala facuta fata de tine,niciodata nu ti-am vrut raul,niciodata nu te-am urat ,dar uneori am vorbit din impuls,am vorbit la nervi.Sti si tu ,toti avem momente cand ne vine sa strigam tot ce credem dar mai spunem si lucruri neadevarate si gresite pe care apoi le regretam.Si vreau sa stii ca ma doare,da ma doare ca nu mai esti acceasi.Poate tu nu iti dai seama,dar cel putin fata de mine te-ai schimbat.Ai devenit mai rece,maidistanta,si poate mai nepasatoare decat erai inainte.Fiecare trece prin momente dificile si te inteleg,dar sper ca aceste momente vor disparea.As vrea sa iti spun toaate astea in fata dar mi-e frica ca ai sa le iei ca pe o jignire la adresa ta.Pot sa iti spun ca esti egoista?Ca ai un EGO imens?...eu nu vreau sa spun...dar cam asa stau lucrurile.Iti mai amintesti ce persoana simpla erai,crezi ca vei ajunge undeva vrand mai mult?Crezi ca vei castiga ceva daca incerci sa fi cine nu esti de fapt.Eu te apreciez oricum ai fi,si urata,si cu cosuri,si fara sa stii nimic,si mica,si mare,si slaba...doar pentru simplul fapt ca esti TU...
Nu stiu...cred ca sunt maxim 3 pers care mi-au citit blogul.Dar ce conteaza?Nu scriu pentru lume,scriu pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu