girl dies and he looked through the wind

[Si moare cand il vede,si moare cand nu.l vede,si moare de dorul lui,si moare din iubire,si moare ca nu il stie langa ea,si moare ca nu poate schimba nimic]

...pana si frunzele ii amintesc tot ce nu vrea sa isi aminteasca... crede ca tot ce ia fost luat o va lasa goala o va lasa undeva departe pe un drum fara intoarcere.si plange in fiecare seara si nu are pe nimeni care sa o asculte,sa o ajute sa isi gaseasca drumul din trecut... si stie ca e pedepsita pe nedrept ... te uiti la ea si vezi acelasi chip dar o persoana cu totul diferita, o persoana cu un zambet sters,prafuit si fals.Ochii ei caprui sunt inlacimati si chiar daca ea nu zice nimic privirea ei spune totul. Spune mai mult decat ar spune chiar ea in cuvinte.Se vede prea multa ura,prea multa durere.... A suspinat neajutorata si a aruncat telefonul care probabil ii aducea aminte de el.(am devenit o carte,o carte in care poti citi suferinta,neputinta,tot ce e mai rau).... Chiar daca incerci sa o ajuti ea nu vede si nu simte nimic altceva inafara de acel EL.Refuza existenta oricarei alte fericiri inafara de asta. Nu mai crede nici ea in nimic,poate doar in el.Cum mai poate sa creada in el dupa toate cate ia facut?Cum? Tine neaparat ca viata ei sa fie o scena dramatica dintr.un film.Tine mereu ca ea sa fie victima.Niciodata nu doreste sa isi schimbe rolul cu unul mai bun. Spune ca nu mai spera in nimic dar in adancul ei se roaga ca el sa o iubeasca,sa o sarute usor pe buze,si sa o lase cu un zambet prostesc. Spune ca il da dracu dar in fiecare gand asterne cate o davada a iubirii fata de el.Ar vrea sa o iubeasca numai pe ea...numai pe ea...