Ei nah'...si fara branza pe macaroane nu poti trai?...Iar am ajuns la concluzia ca toata lumea nu stie sa zica decat 'vreau,vrem,vroiam,voi vrea' si alte cacaturi de genu'.De ce atata dorinta?De ce nu putem sa fim simpli si multumiti doar cu ceea ce avem?Gandeste-te ca sunt atatia pe lume care nu au nici macar un sfert din ceea ce ai tu.Eu ma gandesc la asta,si incep sa fiu mai modesta.Incep sa realizez cata valoare are un zambet,o persoana care te face sa zambesti sau pur si simplu un prieten care iti e alaturi mereu.
Ma intreb incontro ne indreptam?Si nu asta e cel mai important,cel mai important este unde o sa ajungem?Unde?Avem atatea drumuri pe care putem sao luam si totusi nu avem curajul sa mergem decat pe margine,avem atatea motive pentru a zambi dar facem asta doar foarte rar,avem atatea motive sa fim mai mult decat suntem dar pentru asta trebuie sa fi mai intai noi.Dar nu,e mai simplu sa fim falsi.
Am citit si am scris atatea postari despre lucrurile astea incat m-am saturat.Toti stiu teoria,toti stiu ca gresesc,stiu ca au luat-o pe un drum abrupt,toti stiu ca TREBUIE sa se shcimbe,dar nimeni nu face asta.NIMENI...
Eu una nu stiu ce sa fac.Singura nu pot schimba lumea,imi este destul de greu sa ma schimb si pe mine.Poate voi incerca sa fiu mai modesta,sa vreau mai putin,sa zambesc mai mult si sa nu mai tin la persoane care nu ma merita.
O sa iubesc in continuare,dar voi avea grija pe cine si chiar daca El va ramane the cheese to my macaroni nu il voi lasa niciodata sa ma raneasca.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu