Nici eu nu mai stiu.De cateva zile parca nu mai stiu nici macar cine sunt.Imi vine sa tip,sa urlu,sa strig,sa alerg,sa sar fara ca nimeni sa ma auda sau sa ma vada.Uneori imi vine chiar sa plang,sa plang,sa plang fara sa ma mai opresc.Mereu visez sa am o viata,nu ca acum nu as avea dar parca nu simt ca exist.Am bani,mi.am luat o gramada de chestii pe care mi le.am dorit,sunt sanatoasa,am aproape tot ce mi.am dorit si parca nu simt ca ating un punct destul de inalt al fericirii.
Ma deprima tot ce inseamna trecut si prieteni.Imi vine sa plang numai cand ma uit pe hi5 sau ascult vreo melodie tampita.Si desi sunt inconjurata de atatia oameni ma simt atat ,dar atat de singura.
Iubesc...si nu imi dau seama ce.Adica incerc sa zambesc dar mereu e un zambet fals,un zambet rece,nu e zambetul meu.Urasc zambetele false.Chiar le urasc.
Maine plec din Germania.Voi ajunge din nou in lumea mea.Aici eram mai fericita.Dar cand voi ajuge acasa...nici nu vrea sa ma gandesc.Prezentul in care traiesc este ca un film de groaza care nu se mai termina.Incep sa urasc atatea persoane si sa ma distrug singura.
Si azi am reallizat inca ceva.Inca mai plac pe cineva din trecut.La un moment dat crezusem ca scap de toate aceste sentimente fara ros dar acum...ce nu as da sa pot schimba cate ceva,dar nu pot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu