O alta postare noua,neinsemnata, pe care ma gandesc ca nu stiu daca o va citi cineva vreodata.M-am saturat din nou.Toata lumea se plange.Aud pe la scoala pe toate proastele care plang pentru un 9 sau un 8 de parca vine Sfarsitul Lumii...si daca ar veni Sfarsitul Lumii,ce?Nu imi pasa.Poate sa vina azi,maine...eu il astept.
Ajung acasa alti nemultumiti (de mine).Vor mai mult si mai mult.Numai 10.Ce naiba...da...dupa ce ca am invatat ca o nebuna si nu am iesit de cateva weekende afara toti ei sunt aia nemultumiti.
Prietenii.Hm.Se plang de mine ca gresesc,ca sunt rea,ca ma comport nu stiu cum,ca fac fite sau mai stiu eu ce.Daca s-ar putea sa fiu perfecta ar fi mai bine pentru toti.Dar nu se poate.Oare la mine se gandeste cineva?Nuuuu fratilor.Normal ca nu.Nu aveti timp.Sunteti prea ocupati sa va plangeti!Credeti ca mie imi e mai simplu?Ce n-as da sa fie ei macar o zi in viata mea.Da nah'.asa e omu'.mereu nemultumit.Se naste nemultumit ca viata-i scurta si tot nemultumit moare pentru ca nu a stiut sa si-o traiasca.Frumos.Oare unde vom ajunge cu tot acest egoism?Nimanui nu ii pasa,nimeni nu face nimic dar toti vrem.Vrem prieteni adevarati,vrem bani multi,vrem sa avem tot ce ne dorim si daca se poate sa nu dam nimic la schimb.Si cati dintre noi ne-am intrebat vreodata daca meritam sa avem toate astea?Crezi ca totul ti se cuvinte?Crezi ca tu esti mai bun ca mine?Nu,nu esti.Ti-o zic eu acum daca inca nu ti-ai dat seama.Vrei,vrei,vrei!E tot ce sti:sa vrei.Umanoizii jegosi nu se satura de DORINTA.Nu se satura de PUTERE.Draga mea prietena(sper sa te simti ca ar fi cazul),ia mai foloseste-ti capul ala micut si dragut si pentru altceva inafara de numarat bani(''banii aduc fericirea. foarte bine: atunci toti oamenii care au destul cat sa traisaca foarte bine ar putea sa nu mai munceasca. dar nu, ei continua sa se zbata si mai mult ca si cum s-ar teme sa nu piarda tot. banul la ban trage, asta e adevarat. saracia poate aduce nefericire, dar contrariul nu e adevarat: bogatia nu aduce neaparat fericirea'-citat de paulo coleho-dovada ca oamenii adevarati ma inteleg),tigari,haine noi,magazine si gandeste-te si la mine ca eu asa am facut.Eu cand a trebuit m-am gandit NUMAI LA TINE.Si nu am zis pai stai sa vezi ca am doua prietene si nu le dau dreptate la nici una ca blabla.Asa e simplu.Mai bine nu dai dreptate nimanui ca sa nu te complici.Nu?Dovedeste-mi ca esti diferita de ceilalti...ca toti stiu sa se planga de mine si de ceea ce fac dar nu exista nici macar o persoana care sa ma aprecieze asa cum sunt eu de fapt.In ultimul timp m-am gandit la o chestie.Sa stii ca nu popularitatea,banii si cacaturile de tigari cu care iti distrugi viata te fac fericita.PRIETENII te fac fericita.Prietenii....aceia care nu sunt niciodata prea multi,niciodata prea putini dar intotdeauna insuficienti.Care intr-un anumit moment constati ca nu ii ai.Si stii ce vreau sa te rog?Sa treci peste tot acest orgoliu,peste toate vacile jegoase care vor sa nu fim prietene si sa te gandesti la ce mi-ai spus odata (iti amintesc eu in cazul in care ai uitat:'eu te plac asa cum esti.esti perfecta chiar cu micile tale defecte...").
Si nu, nu o sa ma schimb.Nu pt ca nu pot...nu vreau!De ce sa ma schimb?Adica pentru ce?Pentru cine?Pentru tine care nici macar nu ma consideri cea mai buna prietena(desi eu te-am considerat asta tot timpul.am fost o fraiera ce sa mai ...am crezut prea mult in tine si in sentimentele tale si acum...da ...)Pentru parintii mei care oricum nu ma inteleg niciodata si nu vor fi niciodata multumiti de putinele bucurii pe care le ofer?Pentru cine?Poate am ajuns o javra.Nu ma intereseaza si nici nu ma va interesa vreodata.Poate nu am ajuns ceea ce mi.am dorit dar inca mai am timp pentru asta.Poate ca nu sunt cum vor cei ce ma inconjoara.Oricum sunt foarte diferita de ei si nimeni nu si-a dat pana acum seama de asta.
Daca as putea sa.mi reincep viata as reincepe-o exact cum e acum.As vrea sa traiesc la fel.Sa fac acelesi greseli.Sa fiu dezamagita de aceleasi persoane.
Uneori chiar m-am gandit ca daca ii ajut si ii inteleg pe ceilalti voi schimba ceva,dar cand ma uit in jur e atat rahat incat imi pierd cheful.Uneori m.am gandit sa intind mana cuiva dar mereu cand am facut asta am fost si eu trasa in jos .
Mereu am avut incredere deoarece am crezut ca se poate,mereu am iertat deoarece stiam ca si eu tanjesc dupa iertare,mereu am trecut nepasatoare peste unele chestii deoarecre nu am vrut sa vad adevarul.Dar de ceva timp incoace imi pierd increderea in altii si in mine cu fiecare secunda care trece.nu mai stiu sa iert. defapt mai stiu, dar prea rar imi aduc aminte.acum vad totul mai clar...mult mai clar ca
in trecut.Intotdeauna am crezut ca exista o limita,ca exista un 'nu se poate'.Acum cred ca se poate intampla orice,oricand,oriunde,cu oricine.De ce sa nu fiu curva?Daca ele nu pot fi ca mine eu pot fi ca ele.Si ce bine pot.E atat de greu sa vezi atata nepasare,atata imaturitate,atata prostie si rautate.Sa vezi cum pana si cel mai bun prieten trece pe langa tine lasandu-te sa iti dai ultima suflare incercand sa ii explici ceea ce simti de fapt,ceea ceea ce e adevarat.Si la sfarsit dupa ce iti dai ultima suflare vine si iti intinde mana .Dupa ce mor la ce mai am nevoie de maini intinse?La ce oameni buni?La ce?Nu mai pot decat sa pierd....pierd ...pierd si pierd.Pierd prieteni,pierd amintiri,pierd timp de parca viata ar sta sa ma astepte pe mine sa tot pierd atatea.Nu,ea nu ma astepta.Ea trece pe langa mine si ma lasa ca o fraiera sa regret.Nici macar nu mai stiu ce sa zic dar devin nepasatoare si asta nu.mi place...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu