Addicted

        Mereu mi-am pus intrebarea daca ar fi posibil sa traiesti o viata in care sa nu depinzi de nimeni iar in momentul in care ramai singur sa nu iti fie teama de acea singuratate.
        Noi toti depindem unii de altii,din tot felul de motive.Depindem de prietenii nostri,depindem de vanzatorii de la magazine,depindem de oamenii care lucreaza in diverse fabrici.Asta e un fel de interdependenta.
         Dar sa depindem de cineva psihologic,emotional este cu totul altceva.Inseamna sa depinzi de alta fiinta umana pentru a fi fericit,sa te agati de fericirea altuia pentru a-ti satisface propria dorinta de a fi fericit.Gandeste-te la aceasta.Pentru ca daca o faci in urmatoarea clipa te vei intreba de ce oamenii contribuie la fericirea ta.Apoi vine pasul urmator,teama,teama de a pierde,teama de instrainare,teama de respingere,controlul reciproc.
                Iubirea "perfecta" alunga acesta teama.Acolo unde este iubire nu exista asteptari sau dependenta.Eu nu iti cer sa ma faci fericita.Fericirea mea nu se afla in tine.Incerc sa ma bucur de ceea ce ne leaga fara sa ma agat insa de fiinta ta.Nu de tine ma bucur atat ci de ceva ce am descoperit si nu pot explica in cuvinte,si nici nu are vreo denumire pe care sa o gasesc in DEX.Un fel de melodie care in timp ce sunt cu tine o aud iar atunci cand pleci ea tot ramane insa mai degraba ca un ecou.Cand intalnesc pe altcineva melodia se schimba.Ecoul melodiei dinainte si cu cel nou se amesteca pana cand devine de neinteles.Am incercat sa ma indepartez,sa fug si sa uit aceste melodii care se repeta obsesiv dar tot ce am reusit a fost sa la accentuez si atunci mi-am dat seama ca odata cu trecerea timpului se vor transforma in ecouri si vor disparea usor usor din viata mea lasand doar amintirea ca ele au fost candva in gandurile mele.
            In momentul in care devi dependent trebuie sa renunti la lucruri care iti provoaca aceasta dependenta.Nu renuntare fizica caci aceea e simpla,renuntarea psihica.Cand iluziile si visele tale se prabuesc intri insfarsit in contact cu realitatea,acea realitate dura care te face sa crezi ca esti singur.Nu nu esti singur,si nu vei fi vreodata.Singuratatea nu este o boala deci in concluzie nu poate fi vindecata de un om .Singuratatea se "vindeca" prin acel contact cu realitatea.Gandeste'te la momentele in care te-ai simtit singur...Crezi ca prietenia oamenilor te'ar putea elibera vreodata de acele momente?Nu poate decat sa iti distraga atentia,dar golul din interior ramane.Camd golul iese la iveala incerci din nou sa fugi :aprinzi televizorul,fumezi o tigara,suni pe cineva,citesti o revista etc ,de fapt ceea ce cauti tu este un divertisment.Toata lumea face la fel.Toti suntem niste roboti setati sa facem aceleasi lucruri ,aceleasi greseli stupide.