http://www.youtube.com/watch?v=cGzKCTDGxbUEverything happens for a reason: - "People change so that you learn to let go. - Things go wrong so that you appreciate them when they’re right. - You believe less so eventually you trust no one but yourself. - And sometimes, good things fall apart so better things can fall together"
Da,si era totul mult prea perfect,mult prea frumos pus la punct incat sa nu se strice.De ce?De ceee?Imi spune si mie cineva de ce mereu atunci cand imi fac planuri , mereu atunci cand visele mele sunt cel mai aproape de realitate se iveste ceva/cineva care sa mi le spulbere.Si stiti ce doare mai tare?Ca acolo unde eu imi pun toata speranta si toata increderea totul se spulbera.Se spulbera brusc,atat de brusc incat nici nu ma lasa sa inteleg ce s-a intamplat .
Majoritatea nu inteleg chestia asta.Si nici eu ,recunosc,nu inteleg multe de exemplu viata altora si nici altii nu o inteleg pe a mea.E greu de inteles sentimentele ceea ce simte cel de langa tine in momentul in care tu nu ai trecut prin asa ceva.Degeaba imi spune "x" ce greu e sa ai parintii divortati(doar un exemplu)caci desi realizez ca nu e usor sau placut nu stiu adevaratul sens al acestui lucru.Si cum eu nu inteleg asta nici tu nu ai sa ma intelegi pe mine ce simt,doar o sa iti dai seama ca nu e usor.
Si totusi stau si ma gandesc ca toate pe lumea asta au rost.Lucrurile rele/pasele proaste/zilele nenorocite de luni /sfarsiturile plictisitoare de saptamana toate exista cu un scop,acel scop fiind ca in momentul in care se termina sa realizezi cat de bine te poti simti cand esti fericit.Fericirea fara nefericire e neinsemnata,e ca moartea fara viata,ca vara fara soare...Uite.Se ne gandim ca totul ar fi perfect.Ca nu ar exista ura,ca nu ar exista dezamgire,deziluzie,pase proaste,durerei de cap etc.La un moment dat toate lucrurile care ne fac placere,care ne fac fericiti ar deveni rutina ca mai apoi sa uitam cum e sa fi nefericit si astfel sa uitam si de fericire.Cacat! Nici eu nu inteleg prea bine ce tot aberez pe aici dar cert e ca ma simt aiurea.Si am tot avut starea asta de cateva zile.Dar ce sa fac?Cui sa ma plang?Oricum nu imi place sa fac asta asa ca am tacut.Simt ca trebuie sa tac,toti au problemele lor mai mult sau mai putin importante asa ca nu vreau sa fiu ipocrita si sa mai stresez si pe altii cu ale mele.Am sa las totul asa cum e.M'am saturat sa ma enervez,sa tip la ala si la ala pentru ca pur si simplu sunt eu nervoasa,m'am saturat sa raspund la telefon si sa ma trezesc devreme.
Ps!!! Pisicu' meu mic si unic :X.Emss te iubeste asa MAXIM si chiar daca am mai gresit fata de tine,si chiar daca ne'am mai certat ,si chiar daca viata noastra nu a fost mereu asa cum am vrut noi am trecut prin multe impreuna.La multi ani pentru maine si nu vreau sa fiu printre primii care iti spun la multi ani ,si nici printre ultimii dar mi'ar place(placea-whatever) sa fiu printre singurii care conteaza. <3 Sa cresti mareee mareeeee mareeeee si sa ai parte de tot ce iti doresti tu . >:D<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu