De ce alergam dupa masini?De ce alergam dupa dragoste?De ce nu ni se da dragoste cand avem nevoie de ea?De ce nu iubim cand suntem iubiti?De ce inselam?De ce alegem viciile pentru a fi fericiti?De ce uitam?De ce nu ne multumim cu ce avem?De ce?...Sunt doar o parte din intrebarile care umbla de ceva timp prin capul meu.
Astazi este pentru mine una din zilele alea umplute de melancolie.In zilele astea ti se face dor si simti nevoie sa vorbesti cu un prieten cu care nu ai mai vorbit de mult,sa iti suni fostii prieteni,sa iesi la o cafea cu o colega,orice numai sa ai pe cineva de la care sa auzi "mai tii minte?".Inca ma gandesc cat de repede au trecut ultimii ani,cate anturaje am schimbat,cati prieteni am pierdut(sau m-au pierdut),de cate persoane mi-e dor.Cand cineva la care tin pleaca din viata mea o face atat de brusc incat ma lasa goala poate doar cu o urma rece de amintire,asa e mereu...urasc persoanele "in trecere".Si parca simt din nou cum alunec intr-un gol imens fara scapare.Oare sunt iar in cautarea fericirii?Oare fericirea este un "lucru" ce trebuie cautat?Nici macar eu nu mai stiu.
Prietenia conteaza cel mai mult, te face sa depasesti multe granite si sa desfaci multe porti in calea ta. Alergatul dupa fericire toti il parcurgem, insa nu in acelasi ritm si pe aceeasi distanta. Pasim zi de zi, luna de luna, an de an spre ceva nou; lasam deoparte amintiri frumoase poate si urate, dar toate sunt cu bune si rele; iubim fara sa ne dam seama. Fericirea nu este un "lucru" si mai ales un lucru ce trebuie cautat, din necesitate. Fara a-ti da seama, tu singur(a) o faci sa para ca o cauti, cand ea defapt e langa tine. Niciodata nu cauta o piatra mai mare decat poti gasi in acel loc, arunca cu ce gasesti, insa decide cand si unde o vei face...
RăspundețiȘtergere