Nu reusesc sa te privesc prin prisma realitatii,eu nu te vad ceea ce esti ,eu te vad ceea ce inima mea vrea sa te vad si asta pentru ca fiecare bataie in plus iti este datorata tie.Esti un prost si tocmai de aia te iubesc.
Mereu,noi,oamenii,iubim ceea ce nu putem avea,ceea ce stim ca niciodata nu va putea fi al nostru.Totusi,de ce?Adica nu mi se pare corect.Si stiu bine,cand voi ajunge sa te am nu te voi mai vrea.Voi vrea altceva,alt imposibil.
Sunt zile in care te uit,sau in care imi concentrez atentia asupra altcuiva dar sunt unele clipe cand te privesc si imi vin in minte imagini care ma fac sa tresar,ma fac sa sper,sa regret ...nici eu nu stiu ce ma fac sa simt pentru ca in sufletul meu este un razboi continuu intre ceea ce vreau si ceea ce trebuie sa uit.
Mi s-a spus de prea multe ori ca ar trebui sa las trecutul in pace dar nu pot.Este prea greu pentru mine.Prea greu sa uit ziua aia.Sunt chestii care ma marcheaza si care imi revin in minte exact cand nu am nevoie de ele.
Dar azi chiar nu te vreau pentru ca azi minciuna a castigat.:)
Si pana la urma unde este adevarul din fraza "orice sfarsit este un nou inceput?"De ceva vreme am parte numai de sfarsituri .
Nu stiu de ce,dar eu nu am inteles niciodata persoanele prefacute.Adica vorba lui Kurt "Prefer sa fiu urat pentru ceea ce sunt decat sa fiu iubit pentru ceea ce nu sunt".Sunt perfect de acord cu asta.Si inca o data va multumesc ca imi dati motive sa fiu fericita.:P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu