Cand tot ceea ce mi-am dorit a devenit egal cu nimic

"Ah,copil pierdut in vise
Cum de te mai uiti in spate?!
nu ai dreptul sa zbori,
nici nu sti ce-i cu iubirea!
Copil naiv,ai uitat ca sufletul ti-l multumesti
doar cu amintirea?!"

Si asa imi incep postarea.E destul de linistitor sa stai la ora (19:51 dar se poate sa fie cam si 53,54 ceasul meu nu merge niciodata cum trebuie)in fata unui afurisit de pc pe care l-ai da dracu' sa nu il mai vezi.Mi se pare nedrept.Totul mi se pare nedrept.Adica altii (care nici nu merita!) au tot ceea ce isi doresc iar eu nu am NIMIC.Ok...sa nu fiu rea.Seara trecuta radiam de fericire,traiam in speranta iar azi nu mai pot.M-as duce undeva departe unde sa nu ma puteti auzi,sa nu ma puteti vedea ca sa nu ma mai puteti judeca.Si sa nu se inteleaga gresit ca nu vreau sa fiu judecata...nu vreau sa fiu judecata gresit.
M-am saturat de toata lumea,de toate mastile false pe care le purtati,de cartierul infect pe care trebuie sa il vad zilnic,de urlete,de tipete,de reprosuri.Cacaat!Sunt si eu un om.(cu sentimente.cacat again!).Nu mai vreau sa fiu eu m-am saturat de asta.Adica e destul de greu si la un moment dat imi doresc sa fiu altcineva.Dar nu om.Ceva liber,ceva fara prejudecati fara regrete remuscari sau alte mizerii de genu'...da mizerii .Asta sunt.Ca si oamenii.Sunt niste MAAAAri mizerii.
Am vrut de prea multe ori sa fug dar mereu m-a impedicat ceva
Am vrut sa iubesc si am facut-o dar nu am primit nimic la schimb
Am vrut sa simt caldura dar e numai gheata.
Of.Nici nu ma mai pot exprima.Nu mai POT!