Nu am mai scris de mult.Recunosc.Poate din lene,poate din lipsa de timp sau poate pur si simplu nu am avut motive sa scriu.
Mi-am dat seama chiar azi ca fiecare gest,fiecare vorba,fiecare tacere,fiecare privire aruncata adanc in ochii celuilalt are un motiv de existenta.Nimic cu e fara sens.La ora asta ar fi trebuit sa fiu in drum spre scoala.Si totusi...nu sunt!Bine...nu sunt nu sunt...dar urmeaza intrebarea de ce?Sincera sa fiu nu stiu nici eu exact.Motivul e ca 'cica' ma doare burta.Dar nu,nu ma doare doar ca simt un gol foarte mare in stomac si in plus sunt foarte obosita.Am o stare aiurea rau.O stare de neliniste,de frica.Sunt in acelasi timp trista,fericita,speriata,uimita,dezamagita.
Ma inec in inevitabil.In primul rand sunt super socata de moartea lui Exit.Personal nu il cunosc.L-am vazut de cateva ori nu-mai-stiu-unde si in principal il stiam de pe hi5.Avea un zambet care te facea si pe tine sa zambesti.Pacat.A murit atat de tanar cand avea atatea vise de realizat,atatea de facut.R.I.P.Imi pare foarte rau pentru el si pentru prietenii lui care ii vor duce dorul.POate ca acum ne priveste de undeva de sus,poate e intr-un loc mai bun...
Al doilea motiv care imi da o stare aiurea este ...nemultumirea.Mai bine zis nemultumirea de sine.De fapt nu stiu nici eu de ce sunt nemultumita...Hai mai bine sa zic ca sunt dezgustata.Da,foarte dezgustata de tot ce ma inconjoara.Mi se pare ca toata lumea e falsa.Sau sunt eu nebuna?Deja nu mai suport.Toti mint,toti sunt pe interes.Nu stiti decat sa faceti rau.Dar viata e prea scurta,MULT prea scurta sa imi bat capul cu toti prostii.De acum in colo nu o sa imi mai pese.Ii admir foarte mult pe cei nepasatori,pe cei care nu se iau dupa gura 'lumii'.Viata e rea,e nedreapta,e plina de drumuri pe care uneori te ratacesti si ajungi intr-un loc gresit de unde poate nu mai gasesti calea de intoarcere.
Traim din amintiti.Traim din regrete.De ce?De ce mereu cand vreau sa uit de toate astea apare cineva care sa imi invie anumite sentimente trecute.Stiu ca amintirile nu mor dar eu le-as omori.Nu pe toate,doar pe cele care nu ma lasa sa imi traiesc linistita prezentul...
Uneori vreau sa fiu altfel.Vreau sa fiu "o alta" mai buna.Simt ca nu fac nimic bine,mi-e frica de viitor,mi-e dor de trecut si traiesc din ce in ce mai putin in prezent.Mi-e dor sa fie vara,mi-e dor de vechii prieteni,mi-e dor de anul trecut si de tot ceea ce imi e dor parca ma indepartez din ce in ce mai mult.Ma sperie trecerea timpului,ma sperie oamenii care fug din viata mea si ma uita,mi-e frica de propriile ganduri.Sunt imprevizibila,schimbatoare.Acum pot sa te iubesc,maine pot sa te urasc.Pacat ca imi ascund atat de adanc unele sentimente dar pur si simplu nu le pot lasa la voia intamplarii.
Ar trebui sa fiu mai intelegatoare cu propria-mi persoana.Sa fiu multumita de ceea ce sunt,de ceea ce am.Si totusi pot sa ma si laud ca am invatat sa iubesc.Si apropo de asta am citit chiar ieri ceva ce mi-a ramas in minte "nu ezita niciodata sa ii spui persoanei pe care o iubesti ceea ce simti pentru ca nu sti daca o vei mai vedea vreodata,nu sti daca vei mai avea vreodata vreo ocazie."Cam asa e.Recunosc...am ratat o gramada de astfel de ocazii si regret.But now what can I do?It's wrong.Very wrong!
La urma urmei am atatea intrebari fara raspuns si atatea dileme incat as putea sa scriu la postarea asta pana maine(eh,nu chiar.dar nu strica putina exagerare).Ah,da! Ar fi trebuit sa spun asta mai devreme,ca sa nu va plictisiti click pe titlu.E o melodie care o ascult doar in anumite stari.E o melodie pe care as canta-o in ploaie.:)
Ca sa nu mai lungesc vorba 'pana maine'(cum am zis si mai sus) o sa fac un fel de lista cu motivele pentru care scriu.Nu stiu daca ati observat,dar nimeni nu scrie cand e fericit.Toti scriu de frustrare,de tristete,de nemultumire,de regret.De ce?Pai raspunsul e CHIAR foooarte simplu :)...Pentru ca fericirea te tine ocupat.Fericirea nu iti da motive sa scrii despre ea iti da doar motive sa o traiesti si cand esti fericit inseamna ca ai pe cineva alaturi,cineva care sa te asculte si sa te inteleaga si nu mai ai nevoie de un amarat de blog pe care sa scrii si sa scrii la nesfarsit.Deci sa incepem:
1.Dezamagirea.Oare cat o sa mai folosesc cuvantul asta?Deja ma plictisestee...
Inainte simteam ca am mai multi prieteni.Mda,prieteni...persoanele alea care ar trebui sa tina la tine neconditionat,sa iti fie alaturi chiar si cand gresesti si sa te ajute cand ai nevoie.Ar trebui...dar nu e asa.Toti sunt pe interes in ziua de azi.Toti te mint si daca ii prinzi iti baga pretextul ca 'spre binele tau' sau mai stiu eu ce cacat neadevarat.Spre binele meu...ha'.Oricum nu am ce sa le fac.Prietenie cu forta nu se poate.
2.Totusi mai exista unii oameni care ma iubesc pentru ceea ce sunt.Sau asta imi dau de inteles.Ei completeaza lista celorlalti/ oricum cine vrea sa imi fie prieten sa imi fie cine nu asta e.Doar nu o sa plang eu ca fraiera pentru voi :)) .Ha'!
3.A trecut si anul 2009.A fost un an bun si rau in acelasi timp.Am cunoscut "prietenii" mei actuali,l-am 'descoperit' pe Vlad,am gresit,am iubit,am sperat,am fost dezamagita si mi-am dat seama de un lucru :oamenii nu pot fi schimbati,oamenii se schimba singuri.:)
4.Oare cand cineva ma intreaba "ce fac" oare chiar il intereseaza ce fac sau vrea doar sa deschida o discutie si nu stie cum.Inca ma mai intreb asta...adica stii tu discutia aia gen pe mess...
cineva: buna ce faci?:*
tu:ah buna :) bine.tu?
cineva:Bine....blablabla...
Adica pana mea.Oare chiar face toata lumea bine sau e din instinct raspunsul?strong>
5.(sau cat eraa).Si poate lucrurile se pot schimba.De ce sa plang atunci cand pot sa raad?:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu