Trecutul a alunecat din nou peste mine,toate tacerile si gandurile mele devenind prea greu de dus.Ma simt departe de multe persoane dragi.Ma simt plutind in aer,viata mea fiind facuta din usi care se deschid catre alte usi si asta repetandu-se la infinit .Inca nu stiu nimic despre viitorul meu.Visez la un baiat care nici macar nu stie ca exist,visez la o viata linistita undeva departe unde totul e mult mai frumos.Tristetea curge in sangele meu si se hraneste din el iar asta nu e doar datorita persoanelor care ma inconjoara,aceste persoane pe care uneori le urasc si vreau sa le fac sa dispara pt totdeauna,nu cred in promisiunile vietii,de fapt nu cred in promisiunile nimanui.Nu cred in iubirea adevarata,in prietenia de-o viata...Singurul lucru care il cred este ca iubirea este doar o invenitie stupida a oamenilor ca sa le fie mai putin teama in viata.Mergi pe linia mea fara sa ma lasi sa cad...Vreau pe cineva langa mine ca sa stiu cine sunt,sa stiu in ce directie ma indrept.Uneori cred ca ceea ce le inspir eu oamenilor este parasirea...nu stiu de ce ...sau poate stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu