11 august 2009

Un scop.


Mereu ma insel...mereu vreau sa cred ca am dreptate...mereu cred in visele mele mereu.Speranta mea moare ultima.Traieste pana in ultima clipa.Dar acea speranta a mea ma aruncat mereu exact acolo unde am vrut...am vrut un baiat l-am avut...am vrut sa mint...am mintit...am vrut sa fiu lasata in pace...am fost lasata in pace...dar...ei bine,exista mereu un 'dar'...De data asta ma simt mai paranoica ca oricand.De data asta e altceva.Iar de data asta chiar imi pasa.De data asta fiecare moment fara el ,stiu ca o sa sune ca un cacat pentru ca de obicei eu nu simt asta,si de obicei toate trec pe langa mine iar eu ma folosesc doar de experiente...de DATA ASTA este ceva dureros,dar placut.Imi place aceasta durere.Acest sentiment necunoscut pana acum.Este o dovada ca traiesc,ca exist undeva in acest Univers.Toti trecem prin momente grelein viata si trebuie sa fim intelesi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu